ranŞofranul (Crocus sativus) este un bun colorant alimentar natural şi adesea poate fi procurat din piaţă la preţuri derizorii. Comercianţii de plante medicinale îl oferă sub formă de flori uscate sau pulbere.
După un obicei din vechime, infuzia din flori de şofran se adaugă în supa de găină sau în aluatul de prăjituri, pentru a le da o frumoasă culoare galben-portocalie.
Şofranul nu este, însă, o plantă banală, ci un aliment rafinat şi foarte costisitor dacă este recoltat într-un anume mod. Practic, doar pistilurile florilor sînt valoroase, iar preţul foarte mare la care se vinde aşa ceva pentru bucătăriile de lux se datorează tocmai recoltării migăloase, manuale, a acestei părţi a florii. Uscate cu grijă şi păstrate în condiţii optime, pistilurile de şofran sînt un condiment subtil, cu aromă uşor picantă, dulce-amăruie, inconfundabilă, utilizabile atît pentru culoare, cît şi pentru parfumul lor la pregătirea mîncărurilor din orez, supelor dulci, budincilor fine, mîncărurilor cu sosuri rafinate şi preparatelor de peşte, la care se adaugă cel mult 0,2 grame de flori uscate (cît se poate lua cu două degete).
Şofranul are, în plus, unele proprietăţi medicinale şi stimulatoare, cunoscute şi folosite de secole în medicina populară. Adăugat constant în preparate, este considerat stimulent digestiv. 10-15 g de pistiluri de şofran, macerate 3-4 ore în rachiu tare sau palincă (50 ml) şi administrate pe stomacul gol înainte de o petrecere, previn instalarea stării de beţie şi pot induce repulsia la abuzul de alcool. Metoda nu funcţionează însă la suferinzii de etilism cronic. Acelaşi ingredient macerat 24 de ore într-un pahar cu vin roşu natural constituie un afrodisiac eficient, cu efecte rapide şi durabile, cu excepţia cazurilor cînd disfuncţiile organice sînt prea severe pentru a fi combătute cu astfel de stimulente.
(Iuliana Popescu) www.evenimentul.ro