Numita stiintific Melissa officinalis, de unde si denumirea de melisa (mai este numita si iarba roilor, iarba stuparului, busuiocul sau floarea stupilor, numele de “Melissa” derivind din cuvintul grecesc “Melitta”, care inseamna albina), roinita are un miros placut de lamiie, datorita unui ulei volatil bogat in citral, citronelal, geraniol si linalol aflat in frunze.Pe linga ulei volatil, frunzele mai contin tanin si o rezina amara.
Roinita infloreste la inceput de iunie. ÃŽn scopuri medicinale se recolteaza doar partea aeriana (tulpina, frunze, flori), prin taierea cu grija a acestora, pentru a nu dezradacina planta. Din 1,5 kg de planta proaspata rezulta aproximativ 100 g de planta uscata. ÃŽn stare proaspata, frunzele de roinita pot fi folosite ca adaos in salate, carora le dau o aroma deosebita.
Prin substantele medicinale continute, roinita are proprietati antispastice (diminueaza contractiile), carminative (calmeaza durerile abdominale si expulzeaza gazele din intestin), coleretice (mareste secretiile biliare), eupeptice (regleaza digestia stomacului), tonice si sedative. Se recomanda in boli de stomac (in general, ceaiurile de roinita tonifica stomacul si inlesnesc digestia) si ficat leac excelent contra dischineziei biliare, colecistitei si bun adjuvant contra litiazei biliare), in astm, anemie, balonari, indigestie, slabirea memoriei, boli de plamini, maladia Parkinson, ameteli. ÃŽn colita de fermentatie, roinita este unul dintre cele mai puternice remedii vegetale, inhibind dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, eliminind spasmele si diminuind inflamatia. Se administreaza preparatul pe care pacientul il considera ca fiind cel mai eficient.
Grecii din antichitate numeau roinita “elixir de viata lunga”, datorita actiunii benefice a plantei asupra oboselii intelectuale, insomniei, nevrozelor sau pentru calmarea tahicardiilor. Cercetari recente au confirmat faptul ca roinita are si un puternic efect antioxidant, ceea ce inseamna ca mentine tineretea celulelor din organism prin anularea proceselor de formare a radicalilor liberi – molecule din singe responsabile de imbatrinirea tesuturilor.
Pe linga efectul sedativ, infuzia de roinita alunga depresiile, fiind un ajutor pretios al celor care trec prin traume emotionale. Preparatele din roinita au efecte remarcabile in reglarea activitatii sistemului nervos. Sint recomandate profilactic pentru afectiuni cum ar fi pareza faciala, boala Parkinson (in faze incipiente), Alzheimer. Are efecte excelente contra insomniei si a migrenelor. Este un leac verificat impotriva asteniei de primavara si impotriva asteniei in general. Are efecte notabile in tratamentul depresiei, contra nevrozelor anxios-depresive. ÃŽn tulburarile de apetit care apar pe fond de stres se recomanda salata de roinita, care, se spune ca face minuni in cazul bulimicilor.
Moduri de preparare
Pentru a obtine infuzia de roinita, se pun 3-4 linguri de planta uscata si maruntita la macerat in 500 ml de apa, timp de 10 ore, dupa care se filtreaza. Extractul rece se pastreaza, iar planta ramasa se fierbe in 500 ml de apa, timp de 5 minute. Se amesteca cele doua extracte si obtine 1 l de infuzie combinata.
Se stie ca efectul maxim pentru organism al unei plante medicinale se obtine atunci cind planta poate fi administrata sub forma de pulbere, fara a se interveni cu nici un alt mod de preparare. ÃŽn cazul roinitei, pulberea se obtine prin macinarea fina a partilor din planta utile terapeutic. ÃŽn acest scop se poate utiliza risnita de cafea. Pulberea nu se pastreaza mai mult de 15 zile, chiar daca se tine la rece, in intuneric si borcane inchise ermetic, deoarece uleiurile volatile se evapora rapid. De regula, aceasta pulbere se ia 3-4 ori/zi. Se tine 10-15 minute sub limba, apoi se inghite cu putin ceai sau apa calduta.
Tinctura de roinita se obtine din 15 linguri de pulbere pusa intr-un borcan in care se adauga cam 400 ml de alcool alimentar de 50E. Se lasa la macerat doua saptamini, iar tinctura rezultata se pune in sticlute inchise la culoare. Se administreaza cite 50-100 de picaturi diluate in putina apa, de 4 ori/zi.
Pentru obtinerea uleiului de roinita, se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere, peste care se adauga 1,5 l de ulei de floarea soarelui sau de masline. Se lasa la macerat 14 zile, in borcanul inchis ermetic, iar uleiul medicinal rezultat se pastreaza intr-o sticla inchisa la culoare. Acest ulei se poate folosi atit intern, ca ulei alimentar pus in salate, cit si extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
Foarte indicat pentru stimularea digestiei, combaterea dispepsiei si prevenirea aparitiei spasmelor tubului digestiv este vinul de roinita: intr-un litru de vin natural alb se pun 20 de linguri de pulbere de roinita si se lasa la macerat 3 saptamini. Se iau cite 3 linguri, inainte sau dupa masa.
Calugarii benedictini considerau acest amestec un panaceu pentru intarirea memoriei dar si pentru reintinerire: se amesteca 2 galbenusuri de ou, 2 linguri de miere, 2-3 lingurite de tinctura de roinita si jumatate de lingurita de pulbere de busuioc. Se consuma pe stomacul gol, dimineata, ca revigorant.
SUNTETI SUPERBI ,TIN SA VA MULTUMES PENTRU PREZENTAREA CURATIVA A PLANTEI SI PENTRU METODELE DE PREPARARE A ACESTEIA IN MEDICINA POPULARA NATURISTA .DORESC CAT MAI MULTE DETALI IN CULTIVARE ,RECOLTARE , RETETE SI LEACURI CU ACEASTA PLANTA .CU DEOSEBITA STIMA SI RESPECT – NICU AIELESEI