Hungarismul în ultimă esenţă nu este decât unul din elementele de şantaj folosit de planificatorii Noii Ordini Mondiale împotriva statelor suverane Slovacia, România şi Serbia pentru a le anula independenţa şi a le sili să se supună globalizării. Dacă Budapesta nu înţelege măcar în ceasul al 12-lea acest adevăr elementar, sacrificându-şi viitorul pentru meschine şi mărunte satisfacţii de moment înseamnă că trufia nemeşească împinge lucrurile până la limita de la care începe neantul. Dar asta este treaba Budapestei. Guvernanţii români trebuie să înţeleagă esenţa războiului atipic dus de Ungaria împotriva României. Aceea de a investi în Transilvania pe termen lung, astfel încâ minoritatea maghiară să beneficieze de standarde economice, culturale şi de ivilizaţie superioare, transformându-se într-un model dezirabil, într-un pol de atracţie, într-un termen de comparaţie superior majorităţii româneşti. Într-un univers concurenţial, cu tendinţe globaliste, conducerea politică responsabilă este obligată istoriceşte să asigure României condiţii optime spre a fi performantă. Guvernanţi, nu absentaţi de la lecţiile istoriei!