Porcupine Tree – Fear Of A Blank Planet

Cum in oraşele noastre în ultima vreme putini oameni mai stiu cu ce se manancă “muzichia” (aici excludem genurile noi : emo-cur,metal-cur,gothik,dark wave şi alte tâmpenii apărute peste noapte), păcat ar fi să nu descriu o situatie ce are loc cam prea,prea des. Un rockarash d-ăsta de pe plaiurile noastre (pokemon,kinder cum s-or mai numi D-zeu stie!) ajunge să vadă coperta acestui album si opa! “Gogule!Ia vin’ ‘ncoa’!Uite măh ce ochi mişto!Ia’ să căutam noi albumu pe dc,cine stie ce blackăreală dură o fi!”. Stop. Aici ne oprim si incepem a povesti. Genul este progresiv rock. Da, aşa cum aţi auzit. Probabil unii dintre voi cunoaşteti stepele progresivului şi cam ştiţi cu ce se manancă.

Doar după aproape 2 ani de la aparitia ultimului lor album Deadwing (recunosc, mi-a plăcut extrem de mult) băieÅ£ii de la Porcupine Tree au scos un nou material lafel de valoros – dupa parerea unora,sau deloc impresionant,după părerea altora – intrecand primele lor capodopere In Absentia sau Stupid Dream. Fear Of A Blank Planet este o productie ce are la bază sângele pur englezesc, productie ce prezintă problemele adolescentilor in ziua de azi (i-auziti băi fratilor!) cât ÅŸi cauza căderilor nervoase ale acestora, în mare parte datorată tehnologiei actuale. Xbox is a god to me,/ A finger on the switch, my mother is a bitch/ My father gave up ever tryin’ to talk to me. Liderul formatiei, Steven Wilson reuÅŸeÅŸte să combine perfect părÅ£ile soft ÅŸi heavy, atmosfera fiind intr-o continuă schimbare, dar nici nu ai timp să te plictiseÅŸti de partile matematice, căci esti atras de părtile catchy. Basul din păcate nu prea iese in evidentă pe acest album (trebuie să admit, m-au dezamăgit la faza asta), iar tobele ies cât de mult in relief alături de vocalizele procesate si trecute prin efecte de tot soiul. Piesa Anestethize este cea principală, ce durează aproape 18 min – nu va speriaÅ£i cand veÅ£i fi readuÅŸi la realitate de vocea disperată a lui Wilson ÅŸi a refrenelor catchy, imbinate cu chitara, riff-uri heavy, pasaje acustice si solo-uri pe alocuri. Recomand acest album ascultătorilor ce inteleg muzica bună (mai ales celor ce ascultă Opeth, Dream Theater sau Rush mai ales!). Căutati chiar să cumpărati ÅŸi cd-ul, căci merită chiar dacă domnii “engleji” nu prea o au cu publicitatea pe la noi (ce sa mai vorbim de turnee). Un album bun, făra reproÅŸuri !

Formatia : Porcupine TreeAlbum : Fear Of A Blank PlanetComponenta: Steven Wilson – voce, chitara; Colin Edwin – bas; Richard Barbieri – clape; Gavin Harrison – tobe

Links : www.porcupinetree.com