Petrolul nerafinat, numit în unele zone ÅŸi “păcură de pămînt”, este utilizat în medicina populară, de multă vreme, ca leac eficient ÅŸi ieftin, atît în uz extern, cît ÅŸi în tratamentele interne pentru unele boli acute ÅŸi cronice. ÃŽn primul rînd, petrolul nerafinat este considerat o armă redutabilă în combaterea paraziÅ£ilor.
Pentru eliminarea păduchilor este utilizat în tamponări locale, urmate de împachetarea zonei afectate timp de 24 ore. Tamponările nu se repetă mai des de 48 ore, pentru că pielea se poate irita sau descuama, dar efectul este cert după 1-2 tamponări. Asupra podoabei capilare, un astfel de tratament are şi un efect întăritor şi regenerator, iar mirosul persistent de petrol dispare după 2-3 spălări cu şampon. Paraziţii intestinali, mai ales ascarizii şi oxiurii, se pot elimina prin administrarea unor foarte mici cantităţi de petrol dimineaţa, pe stomacul gol, timp de 7 zile, cu repetare după 10 zile. Pentru că gustul este neplăcut, cele 20 picături de petrol (în cazul copiilor) sau o linguriţă mică (în cazul adulţilor) pot fi administrate cu zahăr sau miere. Extern, petrolul nerafinat a mai fost utilizat în vechime, în ultimă instanţă, în tratarea unor răni infectate greu de vindecat, ulceraţii ale pielii cu tendinţă de extindere sau pentru eliminarea micozelor de pe tălpile picioarelor. După unii utilizatori, chiar contemporani, administrarea zilnică a unei linguriţe de petrol nerafinat în puţin lapte ar putea avea bune rezultate în caz de TBC pulmonar, mastoză chistică, fibrom uterin şi diabet în forme uşoare. Totuşi, ingerarea de petrol, pe lîngă eventualele neplăceri pe care le poate provoca persoanelor ce nu suportă gustul, poate fi dăunătoare celor alergici sau sensibili, iar efectul asupra suferinzilor de boli cronice este greu de anticipat fără consultul unui medic. Din acest motiv, este bine ca petrolul nerafinat să fie folosit cu multă prudenţă ca leac intern. Este indicată doar utilizarea externă, cu moderaţie şi doar în lipsa altor mijloace de vindecare. (Iuliana Popescu)