Alaturi de arta cuvantului, Ana Blandiana se dovedeste inzestrata cu cel putin inca una, mai putin evidenta, o arta din care au luat nastere textele acestui volum: arta de a calatori. Din ce in ce mai ! putin pretuita in vremea noastra de turism grabit, dupa ce in trecutele secole ale modernitatii daduse cateva inalte pilde, ea este o paradoxala ingemanare intre febrilitatea spiritului si tihna deplasarii in spatiu. Pentru poeta, nucleul acestei arte este o inepuizabila capacitate de a fi uimita, de a privi cu un ochi mereu proaspat tot ce a fost privit si rasprivit de generatii intregi de calatori. De aici si titlul volumului, care trimite fara echivoc la o invatare a vazului cu miracolul lumii, ca si la starnirea inspiratiei in stare sa treaca in cuvinte ceea ce ii e dat sa priveasca pe toate meridianele.