În comunism, mult timp jazz-ul a fost considerat o manifestare decadentă a imperialismului american, în timp ce acum este considerat o muzică mult prea complicată pentru generaţia MTV. Cat despre tinerii aspiranţi la gloria scenei muzicale, aceştia vor afirmare rapidă şi o amortizare scurtă a cheltuielilor realizate, iar jazz-ul oferă, de cele mai multe ori, mai multă satisfacţie profesională.
Luiza Zan este un reprezentant al noului val în jazz, o tanără care a ignorat cu desăvarÅŸire predicÅ£iile globale despre faimă ÅŸi succes în lumea muzicii ÅŸi a ales manifestarea “pasională ÅŸi tandră, aprinsă ÅŸi înÅ£elegătoare”, după cum chiar ea o descrie pe site-ul personal.
“Am început muzica la 4 ani. Nu era o chestie din aia obiÅŸnuită, îmi plăcea să cant pentru a fi ascultată, aÅŸa că am mers la concursuri. PoÅ£i spune că eram încrezută de pe-atunci. Dar nu ăsta e marele meu defect. La 4 ani am caÅŸtigat un premiu I. Åži ce e amuzant sau, foarte ciudat, e că peste exact 20 de ani caÅŸtigam tot premiul I cu aceeaÅŸi piesă ca în copilărie, doar că la Cerbul de Aur.”
Alături de “Slang”, de “Luiza Zan trio” sau solo, s-a inspirat din new-jaz-ul lui Billie Holliday sau Ela Fitzgerald, dar mai ales din nemuritoarele acorduri ale lui Nat “King” Cole ÅŸi a oferit publicului cunoscător o voce deosebită ÅŸi o interpretare din suflet.