Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust spinos, care creşte prin crânguri şi pe lângă marginea pădurilor. În scop terapeutic, de la păducel se folosesc florile, frunzele şi fructele.
Toate părţile plantei conţin principii active de natură flavonică, colină, acetilcolină, trimetilamină, acid cafeic, ulei volatil cu acţiune sedativ-cardiacă, asemănătoare valerianei. Fructele conţin vitaminele C, B, acizii citric şi tartric.
Preparatele din păducel au însuşirea de a regla tulburările nervoase ale inimii, exercitând o acţiune calmantă asupra sistemului nervos, având şi proprietatea de a scădea puţin tensiunea arterială. Se recomandă în anghina pectorală, tulburări de menopauză, ateroscleroză, emotivitate excesivă, nevroze cardiace şi stări de excitabilitate cu aritmie. La cardiaci, păducelul se recomandă ca o completare a tratamentului alopat.
Ceaiul de flori sau fructe se prepară sub formă de infuzie. O linguriţă de flori sau fructe se opăreşte cu 250 g apă clocotită. După 15 minute, ceaiul se strecoară, se îndulceşte şi se bea în cursul unei zile. Florile sau fructele de păducel, asociate cu valeriana şi talpa gâştei, îşi măresc efectul medicinal.
Tinctura se prepară din 20 g flori sau fructe, care se macerează, timp de 10 zile, în 100 ml alcool de 60E. Din această tinctură se iau, de 3 ori/zi, câte 10-15 picături, înainte de culcare. La cardiaci, pe lângă reglarea bătăilor inimii, tinctura produce un somn uşor, liniştitor. Amestecul de tinctură de păducel cu tinctură de valeriană se recomandă în bolile de inimă şi de origine nervoasă. Din acest amestec se iau, de 3 ori/zi, câte 30-50 picături, înainte de masă. Florile de păducel intră în compoziţia ceaiurilor antiasmatic şi calmant, împotriva tulburărilor cardiace, iar fructele, în ceaiul calmant.
Sursa: www.evenimentul.ro