Boala hemoroidală este o afecţiune extrem de răspîndită, atît în rîndul femeilor, cît şi al bărbaţilor.
Foarte multe dintre persoanele care au trecut de vîrsta de 50 de ani pot prezenta hemoroizi, atît în faza necomplicată, care nu deranjează, cît şi în fază mai avansată, care necesită obligatoriu tratament.
În mod greşit, multor oameni le este jenă sau ruşine că au această afecţiune şi se feresc să o menţioneze atunci cînd se prezintă în faţa medicului de familie sau medicului specialist pentru diferite probleme de sănătate. Or, bolnavul de hemoroizi nu trebuie să se neglijeze în acest fel, pentru că boala poate trăda afecţiuni mult mai grave sau se poate complica.
Hemoroizii reprezintă dilataţia venelor de la nivelul canalului anal şi al rectului inferior. Aceste dilataţii venoase se pot grupa în aşa numitele pachete hemoroidale, care pot ajunge la dimensiuni foarte mari, pot ieşi prin anus şi se pot complica prin sîngerări, fisuri sau tromboze. Din punctul de vedere al localizării acestora, hemoroizii pot fi situaţi în interiorul canalului anal, aşa-numiţii hemoroizi interni sau pot ieşi în afara anusului, aceştia fiind denumiţi hemoroizii externi.
Boala de hemoroizi este ÅŸi o afecÅ£iune care apare din cauza poziÅ£iei bipede. Ridicarea omului în picioare a favorizat dilataÅ£ia venelor la nivelul canalului anal. De altfel, încă din antichitate se vorbea despre boala de hemoroizi, rămînînd chiar cu denumirea de “boala Sfîntului Fierce”, un călugar care suferea de hemoroizi, această denumire rămînînd în toată epoca medievală.
Simptomele unei crize de hemoroizi
“Primul simptom este sîngerarea hemoroidală. Această sîngerare este adesea legată de episoade de constipaÅ£ie. De regulă, sîngerarea din hemoroizi nu înseamnă că sîngele este amestecat cu materiile fecale. Sîngele care se pierde din hemoroizi doar murdăreÅŸte materiile fecale pe exteriorul lor. De obicei, sîngerarea hemoroidală apare la sfîrÅŸitul scaunului. Cînd sîngele este de culoare mai închisă ÅŸi amestecat cu materiile fecale, el vine din zone superioare ale colonului sau chiar din stomac. Doar medicul, prin colonoscopie obligatorie, poate pune diagnosticul unei sîngerări în scaun. Al doilea simptom este durerea. Avînd în vedere că hemoroizii sînt fie interni, fie externi, simptomele se diferenÅ£iază. Hemoroizii externi nu dau simptome decît cînd o serie de cheaguri astupă venele hemoroidale. Hemoroizii interni produc însă inflamaÅ£ii. Există ÅŸi o stare mai complicată de prolaps, cînd hemoroizii interni ies din anus în timpul unui scaun mai dificil sau după ridicarea cu mare efort a unor greutăţi”, ne-a spus dl prof.univ.dr. Åžtefan Georgescu, medic chirurg în cadrul Spitalului “Sf. Spiridon” din IaÅŸi.
Terapiile care se aplică în cazul hemoroizilor se nuanţează în funcţie de gradul bolii hemoroidale. Hemoroizii de gradul I sîngerează din cînd în cînd, uneori creează disconfort. În acest grad de început al bolii, tratamentul constă în regim dietetic şi igienă. Acestea în sensul că trebuie reglat scaunul, încît acesta să aibă consistenţă normală şi să se elimine materiile fecale zilnic şi făra efort. În alimentaţia omului respectiv este bine să fie introduse alimente care conţin fibre, în special tărîţe.
Tot în regimul igieno‑dietetic se încadrează şi un minimum de lichide băute pe zi, cel puţin doi litri. Nu trebuie să se uite nici lichidele emoliente, precum uleiul de măsline. Nu sînt recomandate laxativele. Trebuie evitat statul prea mult pe scaun. Omul respectiv trebuie să‑şi creeze un reflex din ora la care iese cu scaunul şi această oră să fie respectată.
Cauzele apariţiei hemoroizilor
Primele cauze care duc la apariţia hemoroizilor sînt tulburările de tranzit intestinal care duc la constipaţie. Apoi, statul prea mult timp pe scaun. În timpul sarcinii, există o predispoziţie de a se forma hemoroizi, datorită presiunii pe care o exercită uterul gravidei asupra vaselor hemoroidale, pe care le dilată. După naştere însă aceştia dispar, deoarece dispare şi condiţia favorizantă. Un alt factor care declanşează o criză de hemoroizi este o alimentaţie cu prea multe condimente.
ÃŽn hemoroizii de gradele II ÅŸi III se poate aplica un tratament la cabinet ambulator, fără internare în spital. Cea mai utilizată metodă este ligatura cu benzi de cauciuc – legarea hemoroizilor la baza lor cu niÅŸte inele de cauciuc. Hemoroidul este aspirat într‑un tub, apoi ÅŸtrangulat la bază cu o pîrghie pentru a i se monta două inele de cauciuc, astfel încît hemoroidul se va usca, pentru că nu mai este irigat cu sînge. După 7-10 zile hemoroidul cade, rămînînd o mică rană care se cicatrizează repede. Această intervenÅ£ie se repetă la 2‑3 săptămîni pentru ceilalÅ£i hemoroizi. Această procedură nu necesită anestezie.
Fotocoalugarea
Altă metodă folosită în hemoroizi de gradul I ÅŸi la unii de gradul II este fotocoagularea cu raze infraroÅŸii a vaselor dilatate. Adesea se asociază această fotocoagulare cu metoda de legare cu benzi de cauciuc. Pierde teren metoda de sclerozare, cînd se injectează în hemoroizi o substanţă care îi micÅŸorează. Dezavantajul este că sclerozarea produce dureri. Mai rar se folosesc metodele de îngheÅ£are a hemoroizilor prin crioterapie ÅŸi metoda de electrocoagulare bipolară. “Cînd hemoroizii au ajuns în stadiile III ÅŸi IV se impun operaÅ£iile de chirurgie clasică. Se extirpă cu bisturiul pachetele de hemoroizi. Dezavantajul constă în dureri apărute după operaÅ£ie, în perioada de spitalizare ÅŸi în riscurile anesteziei. Astăzi se tinde spre limitarea intervenÅ£iilor chirurgicale”, ne-a mai spus dl prof.Georgescu.
www.evenimentul.ro