Giardia intestinalis ÅŸi cryptosporidium sînt paraziÅ£i microscopici, care se găsesc în apă. Giardia provoacă o boală intestinală numită giardiază sau “febra castorului”. Cryptosporidium este răspunzător pentru o altă asemenea boală numită cryptosporidioză.
Amîndoi paraziţii produc chisturi care sînt foarte rezistente la medii vitrege. Prin înghiţire, ei germinează, se reproduc şi provoacă boala. După hrănire, paraziţii formează noi chisturi, care pe urmă sînt transmise în fecale.
Indispoziţia, diareea pronunţată, crampele abdominale şi scăderea în greutate sunt cele mai obişnuite simptome cauzate de giardia. Pot apărea, de asemenea, şi vomă, frisoane, dureri de cap şi febră. Aceste simptome apar de la 6 la 16 zile de la contactul iniţial cu parazitul şi pot dura pînă la o lună. Simptomele cryptosporidiozei sînt similare; cele obişnuite includ diareea apoasă, crampe abdominale, greaţă şi dureri de cap. Aceste simptome apar de la 2 la 25 de zile de la infecţie şi durează 1-2 săptămîni; în unele cazuri pot să dureze pînă la o lună.
În mod normal, giardia dispare din organismul sănătos, fără tratament, într-o lună. Există medicamente antiparazitice care sînt de ajutor pentru cei cu sistemul imunitar compromis în care boala poate dezvolta o formă persistentă.
Cryptosporidium va dispărea, de asemenea, din organismul sănătos, într-o lună, fără tratament. Dacă diareea este gravă, se pot administra medicamente antidiareice şi terapii rehidratante. Deşi multe medicamente au fost testate, nici unul nu a fost aprobat pentru tratamentul acestei boli.
Amîndoi paraziţii, dar în special cryptosporidium, pot constitui o ameninţare mult mai serioasă pentru cei cu sistemul imunitar compromis, bolnavii de SIDA sau cancer, sau cei aflaţi sub tratament imunodepresiv. Pentru aceştia, simptomele sînt mult mai grave şi le pot pune viaţa în pericol.
Cei care doresc să ia măsuri de precauţie suplimentare pot fierbe apa timp de un minut pentru a distruge toţi paraziţii existenţi. Fierberea apei va distruge şi alte microorganisme care ar putea fi periculoase. Folosirea apei îmbuteliate este o alternativă, dar nici aceasta nu este, din păcate, controlată în mod curent de prezenţa în ea a giardia sau cryptosporidium.
Cel mai des, giardia se găseşte în fecalele umane, cele de castor, şobolan sau de cîine. Sursa principală pentru cryptosporidium o constituie fecalele de vite, dar s-au găsit paraziţi şi în fecale umane sau ale altor animale. Sursele de apă potabile se contaminează prin contactul cu fecale care conţin paraziţii. Dacă apa nu este tratata adecvat, poate conţine destui paraziţi pentru a provoca boala. Tratamentul apei de la robinet, incluzînd filtrarea şi dezinfectarea cu clor, poate reduce riscul de îmbolnăvire cu giardia. Clorul nu are efect asupra cryptosporidium-ului dar poate inactiva giardia. Cercetări recente arată că o expunere la raze ultraviolete ar inactiva ambele organisme. De folos este protejarea surselor de apă. Dacă există vreo suspiciune privitoare la prezenţa unuia dintre paraziţi în reţeaua de apă, autorităţile medicale vor sfătui populaţia să fiarbă apa pentru a controla răspîndirea bolii. Fierberea apei, timp de un minut, distruge atît giardia, cît şi cryptosporidium, dar şi alte microorganisme care pot cauza boli.
Din păcate, nu există nici o metodă sigură de detecţie a acestor paraziţi. Testele existente la ora actuală au nevoie de cîteva zile pentru a oferi rezultate, aceasta făcîndu-le inadecvate pentru o monitorizare zilnică. La ora actuală, în multe ţări se întreprind cercetări pentru dezvolatarea unor metode de detecţie adecvate şi a unor tehnologii de tratament pentru a proteja apa împotriva acestor paraziţi.
Sursa: www.evenimentul.ro