Evenimente, LifeStyle

Concurs: castiga invitatii duble la piesa Păpuşarul, de Gilles Segal, la Teatrul Evreiesc de Stat

Afis PapusarulLa cererea publicului, Teatrul Evreiesc de Stat reia spectacolul  Păpuşarul, de Gilles Segal, în regia lui Alexander Hausvater pe data de 2 februarie ora 19 si 3 februarie 2 reprezentaţii ora 11 şi ora 19.

Spectacolul de duminică 3 februarie ora 11 va fi urmat de o întâlnire a publicului cu regizorul spectacolului şi cu actorii din distribuţie pentru a marca necesitatea creaţiei pe tema Holocaustului, o temă ce nu aparţine trecutului, ci dimpotrivă prezentului şi viitorului. Pentru această întîlnire cu regizorul spectacolului şi cu actorii din distribuţie, intrarea este liberă! Pentru celelalte spectacole va oferim invitatii duble dupa cum urmeaza:

2 invitatii duble pentru sambata 2 februarie ora 19
2 invitatii duble pentru duminica 3 februarie ora 11
2 invitatii duble pentru duminica 3 februarie ora 19

 

Pentru a intra in concurs trebuie sa ne lasati un comentariu in care sa ne spuneti care este cea mai recenta piesa de teatru vizionata si cand doriti sa vizionati piesa Papusarul.

Gilles Segal trăieşte în Franţa, şi este o personalitate artistică binecunoscută în mediile teatral-cinematografice de-acolo, fiind deopotrivă actor, autor şi regizor. S-a născut în 1932 în România, la Fălticeni. După studii de filozofie la Sorbona, devine mim în trupa lui Marcel Marceau (unde joacă printre altele în 1958 în Les Matadors, de M. Marceau).
Este un actor de teatru, film şi televiziune foarte solicitat: a jucat diverse roluri în filme (devenind cunoscut în rolul spărgătorului Giulio din faimosul film al lui Jules Dassin, Topkapi, 1964) şi în spectacole importante ca cele realizate după texte sau scenarii ale unor autori clasici şi contemporani – Peter Weiss (Marat-Sade), Jean-Claude Grumberg, Milan Kundera, Shakespeare, Corneille, Cehov, Samuel Beckett, Peter Turrini ş. a.
Este de asemenea şi un apreciat dramaturg, scenarist şi prozator. Dintre piesele sale menţionăm în primul rând Păpuşarul din Lodz (1980), şi Monsieur Schpill et Monsieur Tippeton, piesă distinsă cu mai multe premii prestigioase: cel al Societăţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici (SACD), pe 1995, şi două premii Molière (pentru cel mai bun autor şi cel mai bun spectacol al anului), pe 1996.

Autorul piesei relatează povestea vieţii unui celebru păpuşar supravieţuitor al unui lagăr de concentrare, care, refugiat într-o cameră din Berlinul anului 1953 –la opt ani de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi al prăbuşirii Reichului nazist, în anul morţii lui Stalin, al executării soţilor Rosenberg şi al Războiului Rece aflat în faza lui primară, foarte virulentă – refuză să creadă că războiul şi coşmarul s-au încheiat, recreând în ascunzătoarea lui cu ajutorul păpuşilor lumea în care a trăit şi care i-a rămas vie în memorie.

Alexander Hausvater aduce pe scenă această lume a umbrelor, recurgând cu ingeniozitate la păpuşi şi diverse obiecte neînsufleţite. Regizorul declară despre spectacolul său:
„O celebrare a instinctului de supravieţuire, un moment în care lumea se opreşte pentru a sărbători viaţa în toată complexitatea ei. Bazat pe un personaj real, am început odiseea personajului, întrebându-mă dacă şi eu, în condiţiile date, aş fi avut curajul, nebunia, vivacitatea şi determinarea sa de a supravieţui… pentru a crea, pentru a iubi, pentru a lăsa în urmă o creaţie artistică.
Mă întorc încă o dată la analele Holocaustului în căutarea unui răspuns pe care nu-l voi avea niciodată. Finkelbaum devine rivalul lui Dumnezeu, deoarece când evadează din Birkenau, Dumnezeu nu-l aşteaptă la poartă. El se pune în poziţia autorităţii supreme, dând viaţă păpuşilor lui, cerând artei să ia locul realităţii.
Un artist? Un evreu adevărat? Un suflet plin de iubire?
Finkelbaum-păpuşarul devine o figură emblematică a luptei perpetue: un artist nu poate să fie un sclav, şi dacă un om fără inimă ia voinţa altuia, artistul e acolo ca martor al istoriei, e de datoria lui să raporteze despre realitatea obiectivă şi să intre, prin prisma creaţiei lui originale.
Dacă cineva m-ar întreba de ce fac Păpuşarul de Gilles Segal în 2010, aş surâde şi i-aş spune: pentru că nu mai avem destulă dragoste, înţelegere, armonie, dârzenie. Ne lipseşte acel curaj de a merge mai departe decât limitele noastre umane sau cele impuse de o politică «dictatorială» sau «democratică».

 

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *