Unul dintre leacurile-minune cele mai căutate în lume, fiind şi acum un panaceu în mare vogă, este cunoscut şi folosit de mai mulţi ani şi în România. Deosebirea este că pe la noi nu se cumpără de la vreun magazin specializat, ci este dăruit din om în om. A nu onora cererea cuiva care are nevoie de acest leac, sau a cere bani în schimb, este considerat un mare păcat.
Prin multe cămări ale gospodinelor din Bucovina se găsesc borcane cu un lichid limpede, pe fundul cărora plutesc mici cristale transparente, ca niÅŸte granule de gelatină albă. Cristalele sînt cunoscute sub numele de “chefir de apă din Caucaz” ÅŸi sînt niÅŸte organisme vii enigmatice, despre care nici specialiÅŸtii nu ÅŸtiu prea multe lucruri.
Lichidul în care acestea se dezvoltă timp de 2-3 zile este leacul despre care se vorbeşte atît de mult şi despre care se crede că ar fi unul din secretele renumitei longevităţi a caucazienilor. În Caucaz, lichidul este folosit în loc de apă de băut, fiind consumat la orice vîrstă. Acţionînd ca antioxidant şi detoxifiant, îi fereşte pe localnici de multe boli care le-ar putea grăbi sfîrşitul.
ÃŽn Bucovina, “cristalele albe” pot fi procurate de la oricine le posedă pentru că, în decurs de o săptămînă, acestea se înmulÅ£esc ÅŸi ajung să prisosească. Lichidul considerat miraculos a pătruns în această zonă, pe post de… “răcoritoare” fabricată în casă, cu efecte benefice pentru toată familia. De obicei, cel care oferă cristalele, oferă ÅŸi reÅ£eta utilizării acestora, precum ÅŸi un text în care se menÅ£ionează că lichidul a fost folosit de către nemÅ£i în cel de-al doilea război mondial pentru evitarea TBC-ului ÅŸi că, în Caucaz, este administrat pînă ÅŸi sugarilor, pentru a-i face rezistenÅ£i la boli.
Potrivit instrucÅ£iunilor care însoÅ£esc, de regulă, aceste cristale, prepararea lichidului-minune este simplă. ÃŽntr-un borcan de 3 kg se toarnă 2 l apă de izvor sau de fîntînă (fără clor), în care se dizolvă 4-6 linguri de zahăr ÅŸi se adaugă 6 linguri de cristale, o lingură rasă de stafide sau două smochine, o jumătate de lămîie cu coajă, după care borcanul se Å£ine acoperit la temperatura camerei. După cel mult trei zile, lămîia “murată” se stoarce în borcan iar lichidul se strecoară printr-o sită nemetalizată. După ce cristalele ÅŸi borcanul sînt bine clătite, operaÅ£iunea se poate relua timp de o săptămînă, pînă ce se dublează cantitatea de cristale. Surplusul se aruncă sau se dă altcuiva. Secretul reuÅŸitei constă în a nu se folosi vase sau ustensile metalice, zahăr cu impurităţi ÅŸi apă tratată chimic. De asemenea, igiena ÅŸi buna dispoziÅ£ie a celui care se ocupă de cristale contează foarte mult. Dacă la manevrează cineva nervos sau cu mîinile murdare, cristalele nu se mai înmulÅ£esc ÅŸi mor.