Ma trezesc ieri dimineata mai mult mort decat viu, scrie Cabral pe blogul său. Nasul infundat ca un esapament de raba comunista, gatul umflat ca un ornitorinc gestant, ochii… niste amarate de lanterne palpaite, niste dureri de gat si de cap ma faceau sa cred ca am la capul patului doua baroase manuite iscusit de doi muncitori (nemti).
Incep sa respir… se aude un harait prelung, stra-bunicul unui prieten de-al meu (un prieten de-ai mei, eh?) a facut asa fix inainte sa dea coltul…
Pe la vreo 16:30, gratie tratamentului nu mai aveam febra, mergeam pe picioarele mele la o verticala acceptabila, am semnat in catastif ca “Negru is leaving the building” si am taiat-o la filmare.