Ioan Dascălu este unul dintre proprietarii de stînă din zona muntoasă a judeţului Bacău.
Muncă multă, mai ales că băcăuanul lucrează ÅŸi la “stat”, cum îi place să spună, fiind ceferist cu vechime.
În patru ani de zile, Ioan Dascălu a adunat 130 de mioare de la care obţine o brînză la scoarţă, renumită în întreaga zonă. În zi de sărbătoare, bărbatul încarcă masa familiei, alături de pita de cartof, pîine tare şi săţioasă, cu crustă numai bună să întinzi untul gros pe ea, şi s-o stingi cu un dop mic de pălincă.
Un sul maroniu de scoarţă de brad, cusut pe margine şi ţinut la păstrare în pîntecul unui beci întunecos se obţine cu multă strădanie.
“Nu oricînd în an putem face brînză la scoarţă de copac, ci doar într-o anumită perioadă, cîteva luni. ÃŽntîi se face caÅŸul, care trebuie frămîntat. ÃŽncă de aici trebe multă atenÅ£ie. Nimic chimic nu băgăm, totul trebuie să fie natural. ÃŽnchegăm caÅŸul numai cu cheag natural, obÅ£inut din stomac de miel”, ne-a spus oierul din Palanca. “Brînza îşi trage gustul de la brad” După ce s-a obÅ£inut pasta de caÅŸ proaspăt, acesta trebuie să stea la dospit ÅŸi abia apoi se poate pune în burduful pregătit special pentru această delicatesă. “Coaja de brad nu-i bun să o aduni oricînd, doar primăvara, cînd vegetează bradul. Atunci adunăm coaja, pe care o pregătim aÅŸa cum ÅŸtim noi. Durează mult să faci butoiaÅŸul în care se pune brînza. Prima dată, se Å£ine scoarÅ£a într-o saramură, iar apoi se ia ÅŸi se opăreÅŸte cu zer de oaie”, ne-a spus dl Dascălu. Nici aÅŸa nu este gata. Urmează să fie tăiată în fîşii, iar apoi cusută circular, cu scule speciale pentru această operaÅ£ie. Apoi, ciobanul bate brînza în butoiaÅŸul astfel rezultat ÅŸi o lasă trei săptămîni la macerat. “Multă lume face brînză, dar nu toÅ£i îi cunosc secretul. Toate sînt importante, inclusiv coaja de copac, de la care brînza îşi trage gustul”, completează Dascălu. Oierii îşi împart zonele cu iarbă grasă Satul Palanca, plin de case îngrijite, se lungeÅŸte ca un ÅŸarpe prin valea mărginită de munÅ£ii Harghitei ÅŸi munÅ£ii Tarcău. Iar ciobanii ÅŸtiu rostul coastelor pline cu fîneÅ£e – un munte este desfătat toată ziua în soare, iar celălalt Å£ine iarna mai mult zăpada. “Foarte importantă este alimentaÅ£ia animalului. Eu am stîna acolo, sus”, ne spune, arătînd cu degetul un punct abia vizibil către care ÅŸerpuieÅŸte un gard ce delimitează fîneÅ£ele. “Acolo, iarba e mai bună, că e mai grasă, ÅŸi asta se vede în lapte ÅŸi în brînză”, ne-a spus oierul. “O procesăm, cum nu, dar nu mai iese” Åžtie lumea din Palanca ce aÅŸteaptă Uniunea Europeană de la ea. “Brînza la scoarţă de brad de la noi este deja pe masa unui laborator din IaÅŸi, ca să o certificăm. Drumul pînă aici a fost infernal de greu, la cîtă hîrÅ£ogăraie a trebuit să fie făcută. Dar, cred că în maximum două luni vom obÅ£ine avizele de care avem nevoie pentru a putea vinde oricui acest produs”, ne-a explicat Viorel Cujbă, viceprimarul comunei. La Palanca, oierii se pregătesc să-ÅŸi cumpere toate cele cerute de UE, dar nu-i trage inima. “Dintr-un lapte procesat în instalaÅ£iile astea nu mai iese brînza asta bună”, este de părere dl Dascălu. • • • De vîndut, ciobanii vînd tot localnicilor, deÅŸi cu siguranţă produsul ar sparge tîrgurile de specialitate ÅŸi chiar ÅŸi comerÅ£ul din oraÅŸe. 21 de lei costă la ciobanii din Palanca brînza la brad ÅŸi 8 lei urda ÅŸi caÅŸul. Mai fericiÅ£i ar fi oamenii nu să aibă standuri în pieÅ£ele din oraÅŸe, ci să primească, la ei acasă, turiÅŸtii de peste tot, să-i trateze cu brînză ÅŸi pălincă, să audă vorbe bune ÅŸi să vorbească despre tradiÅ£ii. Iar fericirea lor, devenită aivea, ar pune pe harta judeÅ£ului steguleÅ£ul împlinirii agroturistice. Ramona Jitaru www.evenimentul.ro