RETETE CULINARE

“Bors ros de cucos”

Borsul ros’ nu este unul electoral, sa ne intelegem! Zeama asta poate fi rosie din doua motive: daca e primavara, e de la loboda, daca e toamna e de la sfecla rosie. In plus, nici unul dintre aceste motive nu are legaturacu vreun cocos, dovada ca oratania sacrificata in acest scop ar putea fi, foarte bine, si gaina.
Pentru inceput, faceti o baie de multime la piata, cu toata epidemia de gripa noua, si adunati, intr-o sacosa, macar: doi morcovi, doua radacini de patrunjel, doua de pastirnac, o telina marisoara, precum si piesa de rezistenta a acestui bors de sezon: sfecla rosie. Poate sa fie un kilogram. Nu uitati, fireste, de ceapa, patrunjel, marar si o legatura de leustean, fie si uscat, daca altfel nu mai gasiti. Va mai trebuie si vreo sase-opt cartofi.
In oala, ordinea e cam asa: fierbeti intii carnea si, cind e pe jumatate gata, adaugati doua cepe si radacinoasele, cuburi mici. Cind si acestea dau semne ca se apropie de fiert, adaugati cartofii – cuburi mari. Nu uitati de sare si nici de bors! Acriti dupa gust. Abia apoi adaugati zarzavaturile. Mai lasati vasul pe foc pret de un clocot-doua si gata!
Daca nu v-o placea, sint dispusa sa recunosc: nu mi-s o bucatareasa prea destoinica, dar borsul asta il fac (o data pe an!) mai bine decit am scris despre el!
Oricum, nu-mi amintesc daca stra-strabunica mea facea “borsu’ ros’ de cucos” foarte foarte bun sau doar il “alinta” de ni se parea tuturor ca e o delicatesa cum n-a vazut Parisul!
Duminica, dupa ce iesea de la biserica, (stra/stra)bunica Nita ne astepta la masa – o masa joasa, rotunda, cu trei picioare, cu un stergar alb pe ea, iar linga strachinile cu bors, o mamaliga aburinda…
Åžtiu, e greu de crezut ca am invatat reteta asta de la bunica bunicii mele, pentru ca s-a prapadit inainte sa implinesc eu patru ani. De fapt, de la ea am invatat doar expresia si intonatia pe care spunea, cu o veselie altfel greu de decriptat in contextul vietii aspre, de la tara: “Bors ros’ de cucos”. Acum, de fiecare data cind borsul iese “ros'”, ma gindesc la “bunica Nita” (si la ziua in care m-a incuiat in casa, ca s-a dus sa-si ia ratia de gaz pentru lampa…Â (Gina Popa)
www.evenimentul.ro

Borsul ros’ nu este unul electoral, sa ne intelegem! Zeama asta poate fi rosie din doua motive: daca e primavara, e de la loboda, daca e toamna e de la sfecla rosie. In plus, nici unul dintre aceste motive nu are legaturacu vreun cocos, dovada ca oratania sacrificata in acest scop ar putea fi, foarte bine, si gaina.
Pentru inceput, faceti o baie de multime la piata, cu toata epidemia de gripa noua, si adunati, intr-o sacosa, macar: doi morcovi, doua radacini de patrunjel, doua de pastirnac, o telina marisoara, precum si piesa de rezistenta a acestui bors de sezon: sfecla rosie. Poate sa fie un kilogram. Nu uitati, fireste, de ceapa, patrunjel, marar si o legatura de leustean, fie si uscat, daca altfel nu mai gasiti. Va mai trebuie si vreo sase-opt cartofi.
In oala, ordinea e cam asa: fierbeti intii carnea si, cind e pe jumatate gata, adaugati doua cepe si radacinoasele, cuburi mici. Cind si acestea dau semne ca se apropie de fiert, adaugati cartofii – cuburi mari. Nu uitati de sare si nici de bors! Acriti dupa gust. Abia apoi adaugati zarzavaturile. Mai lasati vasul pe foc pret de un clocot-doua si gata!
Daca nu v-o placea, sint dispusa sa recunosc: nu mi-s o bucatareasa prea destoinica, dar borsul asta il fac (o data pe an!) mai bine decit am scris despre el!
Oricum, nu-mi amintesc daca stra-strabunica mea facea “borsu’ ros’ de cucos” foarte foarte bun sau doar il “alinta” de ni se parea tuturor ca e o delicatesa cum n-a vazut Parisul!
Duminica, dupa ce iesea de la biserica, (stra/stra)bunica Nita ne astepta la masa – o masa joasa, rotunda, cu trei picioare, cu un stergar alb pe ea, iar linga strachinile cu bors, o mamaliga aburinda…
Åžtiu, e greu de crezut ca am invatat reteta asta de la bunica bunicii mele, pentru ca s-a prapadit inainte sa implinesc eu patru ani. De fapt, de la ea am invatat doar expresia si intonatia pe care spunea, cu o veselie altfel greu de decriptat in contextul vietii aspre, de la tara: “Bors ros’ de cucos”. Acum, de fiecare data cind borsul iese “ros'”, ma gindesc la “bunica Nita” (si la ziua in care m-a incuiat in casa, ca s-a dus sa-si ia ratia de gaz pentru lampa…Â (Gina Popa)
www.evenimentul.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *